O problema cu care se confrunta majoritatea angajatorilor, fiind sursa a numeroase litigii, este desfacerea legala a contractului de munca.
Incetarea contractului individual de munca este dominata de principiul legalitatii. Astfel, modurile si cazurile in care poate interveni, motivele, conditiile, procedura, efectele si controlul incetarii acestui contract, precum si raspunderile partilor sunt reglementate pe larg de lege. In dreptul nostru regula generala este incheierea contractului individual de munca pe durata nedeterminata, contractul pe durata determinata constituind exceptia. Incetarea contractului de munca prin acordul partilor sau din initiativa salariatului nu este supusa unor conditii restrictive insa incetarea contractului de munca din initiativa celui care angajeaza trebuie sa fie intotdeauna motivata si realizata in conditiile prevazute de lege, in caz contrar decizia de concediere fiind lovita de nulitate absoluta.
Concedierea poate interveni pentru motive care tin de persoana salariatului (conf.art.61 codul muncii) caz in care angajatorul este tinut sa indeplineasca anumite proceduri pentru ca decizia de concediere sa fie valabila, legala si sa-si produca efectele. Anterior de a dispune orice sanctiune disciplinara , angajatorul este obligat de a efectua o cercetare disciplinara prealabila. Astfel salariatul va trebui convocat in scris, precizandu-i-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. In cursul cercetarii disciplinare prealabile, salariatul are dreptul sa sustina toate apararile in favoarea sa, sa se foloseasca de probele si motivatiile pe care le considera necesare, are dreptul sa fie asistat, la cerere, de un reprezentant al sindicatului.
Angajatorul va putea emite decizia de concediere in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Sub sanctiunea nulitatii absolute, decizia va trebui emisa in forma scrisa si sa cuprinda urmatoarele:
Decizia de sanctioare trebuie comunicata salariatului in termen de cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
Concedierea poate fi dispusa si in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca. In acest caz, anterior emiterii deciziei de concediere, angajatorul are obligatia de ai propune salariatului alte locuri de munca vacante din unitate, compatibile cu pregatirea profesionala. In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante, acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a forteide munca in vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii profesionale.
In cazul in care salariatul nu-si manifesta expres consimtamantul in termen de 3 zile cu privire la noul locul de munca oferit, precum si dupa notificarea cazului catre agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca, angajatorul poate dispune concediarea salariatului.
Concedierea poate interveni si pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Aceasta poate interveni in cazul in care se desfiinteaza locul de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii. Salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor , beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca.
Aspectele juridice oferite de Cabinet Avocat Viorica Chirila,
Iasi, Tel: 0742.020.439
www.avocatiasi.ro